Învăţând despre minunile lui Isus: Vindecarea lui Bartimeu

Mi-am propus ca, până în luna decembrie, să parcurg cu Elisa câteva teme din Noul Testament, şi anume minunile lui Isus. Am ales minunile şi nu pildele sau alte relatări fiindcă acestea dezvăluie compasiunea din caracterul lui Isus, dorinţa Lui de a se apropia de oameni, de a-i asculta, şi, bineînţeles atotputernicia Lui. Îl surprind  pe Isus în acţiune, ca să zic aşa, gata să împlinească lucrările Tatălui.

Voi începe prin a vă împărtăşi cum am abordat minunea vindecării lui Bartimeu cel orb. Elisa cunoştea deja relatarea dintr-o Biblie cu imagini pe care o are tot timpul la îndemână, aşa că nu a fost o noutate pentru ea. De data asta am ales să folosim aceste imagini pe care le-am printat şi laminat pentru a putea să le folosesc şi cu alte ocazii. Dacă nu aveţi laminator, lipiţi-le pe carton şi decupaţi-le apoi. Eu le-am prins cu elastice de piese de construit pentru a putea să facem dramatizarea întâmplării. Le-am aşezat pe tavă la îndemâna ei, alături de cuburi de construit şi am provocat-o să construim împreună oraşul lui Bartimeu, Ierihon (ceea ce tot am făcut vreo săptămână). După ce am construit oraşul, "l-am populat " cu oameni şi am început să povestit, să facem (să fac, adică) tot felul de voci aşa încât povestea să fie cât mai vie.

Mi s-a părut potrivit să vorbim puţin şi despre simţuri. Aşa că am jucat cu tati jocuri în care nu trebuia să folosim ochii, la fel ca Bartimeu. Elisa a refuzat să îi acopăr ochii cu ceva, aşa să a trebuit, în primele zile, să lucrăm la a ţine capul sus, a nu duce obiectul chiar în faţa ochilor înainte de a-l numi, de atâta bucurie că a putut să îl scoată din săculeţ! Să zicem ca am exersat puţin autocontrolul:) Aşadar, am folosit un săculeţ moale la atingere în care mai întâi am ascuns toate obiectele şi Elisa trebuia să scoată câte unul, să îl pipăie fără să se uite şi să îl numească. Apoi am jucat alternativ, introducând doar un obiect în săculeţ, pipăim obiectul prin săculeţ şi îl numim (şi bineînţeles, pentru obiectele ascunse de ea, primeam răspunsul tot de la ea, de entuziasm că ea l-a ales, cât de dulci pot să fie în faza asta!). 

Am mai jucat, cu telefonul mai întâi un fel de v-ati-ascunselea cu obiect care sună. Practic trebuia să îşi folosească atenţia auditivă pentru a identifica de unde se aude sunetul scos de alarma telefonului ascuns. S-a concentrat însă mai bine când am repetat jocul cu un ceas de bucătărie care ticăia. La fel, am alternat, ascunzâdu-l când eu, când ea şi insistând să nu divulge unde l-a ascuns. Pentru asta o aşezam pe o măsuţă şi o ignoram când îmi arăta cu degetul unde să caut :) În final, am spulberat minunea şi n-a mai vrut să îmi arate nimic. Mai că îmi pare rău că am insistat atâta! 

Mi s-a părut tare nimerit să abordez şi câteva idei despre cele 5 simţuri tot în contextul acesta, astfel că, după ce ne-am inspirat puţin de de aici şi de aici  am încropit repede, până nu se trezea cea mică, câteva tăviţe de explorat. Mai întâi am ascuns în baloane obiecte: o bucăţică mică dintr-un pai de băut, o formă de stea din spumă, o formă de pătrat din spumă, o monedă, trei biluţe de polistiren şi texturi  (făină şi orez). Le-am lipit (cu pistolul de lipit, evident) corespondentul pe o coală de şi i le-am oferit ca să le pipăie şi să le potrivească. I-a plăcut tare mult să facă asta! I-a dus şi lui Bartimeu să pipăie baloanele! Dacă doriţi să replicaţi această activitate, neapărat să luaţi baloane mari!

 Am conturat apoi mânuţele ei şi am lipit diverse texturi (aspru-un arici dublu adeziv,  neted- biluţe de polistiren, moale-vată, pufos-pompoms) plus încă una lipicioasă. Nu am făcut o alegere prea bună cu moale şi pufos, dar mai sunt zile la noi se poate facem mai bine altădată!

Am aşezat apoi într-un coş imagini reprezentative fiecărui simţ şi câteva exemple pentru fiecare astfel: pentru simţul tactil am folosit mânuţele de mai sus, pentru simţul auditiv ceasul de bucătărie cu care ne-am tot jucat şi două cd-uri pe care le ascultăm în ultima vreme ("Lumină pe cărarea mea" de la Jubilate-un cd cu verset din Biblie cântate de copii şi un cd cu muzică clasică). Pentru simţul olfactiv am pus pe bucăţele de vată oţet şi ulei esenţial de eucalipt care e des folosit la noi acasă. Pentru simţul vizual i-am pus una din cărticelele ei preferate cu Pixi pe care am rugat-o s-o citească cu ochii închişi şi chiar a încercat, dându-şi apoi seama, surprinsă, că nu poate. Acesta a fost unul din momentele care mă încurajează să continuu să fac ceea ce fac cu Elisa!

 La final ne-am jucat cu un playdough (plastilină de casă) nereuşit pentru ce îl pregătisem iniţial, dar excelent pentru ce am făcut cu el până la urmă. Elisa a dorit să adauge sclipici şi eucalipt aşa că a fost o experienţă senzorială aproape completă: plastilină sclipicioasă, lipicioasă ("mami, asta nu e bună că mă murdăresc!"), mirositoare şi...sărată fiindcă plastilina de casă se face cu multă sare!

 Am început s-o învăt un verset pe care l-am vizualizat cum am putut mai bine ("Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană-adică nevinovaţi- şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor" - l-am ales pe Bartimeu ca imagine pentru că el a strigat cât a putut de tare ca să-l audă Isus). Noi îl citim mai întâi din Biblia "mare a lui mami sau a lui tati" unde o las să identifice cifrele de la referinţă şi apoi îl repetăm oridecâte ori e necesar şi în diverse contexte!

"Ai grijă gură mică ce vorbeşti" este cântecelul tematic care mi s-a părut potrivit nu neapărat cu mesajul, dar la noi "lecţiile biblice durează de la o săptămână la alta şi sigur se găsesc oportunităţi practice de a-l explica!

În curând vă vom povesti şi alte minuni despre joaca noastră!