Pilda oiţei rătăcite este preferata Elisei! Astăzi am ales să facem o recapitulare, aşa că de dimineaţă am realizat oiţe din carton şi cocoloaşe de vată hidrofilă care sunt interesante ca textură. Ca să fie mai uşor de adunat vata, vă sugerez să aveţi la îndemână un castronel cu apă în care să lăsaţi copilul să-şi înmoaie degetele. Va avea mult mai mult spor!
Elisei i-a plăcut mai mult să dea cu lipici pe carton decât să adune cocoloaşe pentru blăniţa oiţei, dar important e că a avut răbdare să lucreze oiţa ei şi m-a aşteptat şi pe mine să-mi adun turma. Iniţial, am vrut ca picioarele să fie cârlige de rufe, dar nu erau stabile, aşa că am tăiat cartoane de la hârtie igienică (pe care le tot păstrez că nu se ştie ce idee îmi mai vine:), le-am crestat şi am proptit fiecare oiţă pe un astfel de stativ.
După somnul de prânz, când surioara mai mică încă dormea, am construit o stână căreia i-am făcut ţarc...adică "parc". Am mânat apoi turma cu un beţisor spre ţarc fiecare oiţă la locul ei. (am potrivit cifrele, de fapt).
Evident, una din oiţe lipseşte din ţarc şi pornim în căutarea ei prin toată sufrageria. Iar când o găseşte nu mai poate de bucurie! Tot aşa cum Dumnezeu se bucură de orice om care îl găseşte! Am repetat de câteva ori căutarea, dar cu mine şi Elisa pe rând oiţă şi păstor.
Am folosit această ocazie pentru a-i povesti "ceva de când era mami mică" şi anume, cum îl ajutam pe unchiul Vasile, care e cioban, dând oile în strungă. În ultimele două luni Elisa cere insistent tuturor din familie să îi povestească cum era când eram fiecare mici...are o colecţie tare frumoasă de amintiri din familie! Totul a pornit de la mama mea căreia Elisa i-a cerut să îi zică o poveste. Bunica i-a spus că nu ştie poveşti (ca să o pună mai repede la somn) iar Elisa i-a replicat cu tristeţe: "Dar mămica ta nu-ţi spunea poveşti când erai mică?" Ca să o scot din încurcătura am rugat-o pe mama să îi povestească cum era când era ea mică...aşa a pornit această frumoasă idee de care ne bucurăm acum cu toţii!
Am folosit această ocazie să vorbesc şi despre faptul că păstorul paşte oiţele ca să le mulgă şi să facă brânză, dar cum nu am observat nicio reacţie ..am zis să merg până la capăt: am spălat temeinic o mânuşă de latex, am umplut-o cu lapte 3,5 %grăsime, am înţepat degetul din mijloc cu un ac şi ne-am distrat pe cinste! După ce am muls tot laptele, l-am pus la fiert, ca ciobanii:) Nu am mers până la capăt cu procesul tehnologic pentru că aveam deja multă brânză în frigider, dar am încheiat cu o degustare de urdă şi brânză matură de oaie de la sibieni:) Merită încercată ideea cu "mulsul": este un succes garantat (inclusiv stropitul)!
Cu altă ocazie când am abordat această pildă, am încheiat-o pictând cu degeţelele blăniţa oiţei, o activitate care se preatează perfect vârstei de 2-3ani!
Altădată am îmbrăcat oiţa în fire de lână (ca un ghem) după o idee de
aici!. Nu am făcut poze la timp iar activitatea nu am mai reluat-o deşi mi s-a părut excelentă pentru motricitate fină. Elisa nu a dorit să participe aproape deloc ceea ce mi-a arătat că a fost greu pentru ea să se coordoneze să înfăşoare cu mâna dreaptă un fir în jurul unui suport ţinut cu mâna stângă. Încă nu am găsit ceva similar, dar mai accesibil pentru ea. Poate îmi mai daţi voi idei:)
Alte idei pe care le puteţi folosi pentru a împărtăşi copiilor această pildă găsiţi, din belşug,
aici
Ne reîntâlnim curând! Urmează pilda celor 10 fecioare!
Comentarii
Trimiteți un comentariu