Chiar dacă e un pic cam târziu şi nouă tuturor ni s-a cam luat de iarnă şi fremătăm nasurile pe geam pentru a adulmeca niţel aer primăvăratic, am rămas datoare cu o scurtă poveste despre pinguini şi urşi polari aşa că voi face o trecere în revistă oferindu-vă câteva idei pentru anul viitor (sunt sigură că v-aţi apucat deja de mărţişoare!)
Iarna asta Elisa l-a descoperit pe Olaf, nu omul de zăpadă(slavă Domnului, noi am scăpat ieftin din isteria mondială cu Olaf, Elsa şi Ana!), ci ursul de la Polul Nord, care tânjeşte după mai multă căldură. Povestea îl poartă pe Olaf până la unchiul său, un urs brun rănit care are nevoie e ajutor. Iarna neobişnuit de caldă şi primăvara din ţinuturile ursului brun, îl conving pe Olaf să accepte că el e făcut să locuiască la Polul Nord alături de familia sa. O poveste minunată despre solidaritate cu ilustraţii în nuanţe vii, frumoase, care surprind emoţiile personajelor, cu mici detalii pe care Elisa le-a savurat cu plăcere.
O carte pe care i-am cumpărat-o de curând tocmai pentru că nu aveam aproape nimic pe acasă despre Polul Nord sau Polul Sud este "Prima mea carte despre animale". Conţine fotografii reale ale animalelor şi ale habitatelor lor. Descrierile sunt succinte şi pertinente, într-un limbaj acccesibil copiilor foarte mici. Prin faptul că îl invită pe copil să răspundă la întrebări simple, îl implică în actul lecturii fără să aibă senzaţia că este chestionat, verificat. Este preferata noastra! (cum altfel, dacă e şi singura;)
Cum cortul nostru din Ikea a fost reinstalat după luni bune de stat ascuns pe după un dulap, şi-a reintrat deplin în drepturi cu un look nou de igloo (l-am acoperit cu cearşafuri albe), ne-am jucat vreo 2 săptămâni de-a inuiţii. De regulă, evit să folosesc clipuri de pe tabletă sau laptop, dar de data asta, fiindcă la momentul acela îmi lipseau materialele necesare, am apelat
acest documentar vechi despre viaţa inuiţilor. Apoi am decupat, colorat şi lipit un inuit şi un pinguin pe unul la Polul Nord şi pe altul la Polul Sud. Ideea aceasta plus altele asemenea şi o mulţime de fişe de o calitate excelentă le găsiţi
aici.
Am improvizat apoi un igloo din cartoane, hârtie adezivă şi vată. Eu am "ridicat" pereţi din hârtie adezivă, Elisa a lipit pe ei cărămizile şi, la final, l-am acoperit cu zăpadă.
Un adevărat hit a fost ideea de a îngheţa animalele în congelator şi de a i le prezenta într-un gheţar. Am repetat-o în mai multe zile cu diverse animale polare pe care le-am avut noi prin casă. A fost un bun prilej să învăţăm că sarea şi apa caldă topesc gheaţa. I-a plăcut ideea de a salva animalele polare! Totodată, e o activitate care exersează răbdarea fiindcă durează ceva până reuşeşte să salveze animăluţul! Dar activitatea e atât de motivantă încât eu cred că majoritatea nu se vor lăsa până nu vor reuşi!
Aici am improvizat un pinguin dintr-o cutie mare de pantofi pe care am pictat-o împreună cu Elisa.Ideea am găsit-o iniţial
aici iar capacele ne-au servit drept peşti. E un bun exerciţiu de coordonarea braţelor pentru aruncat la ţintă dar şi de construire a încrederii. de fiecare dată când Elisa se poziţiona prea aproape de cutie am încurajat-o să se depărteze şi ne-am bucurat de reuşită, dar mai mult de rateuri căci ce e mai distractiv pentru un copil de 3 ani decât să facă să sară capace peste tot prin sufragerie?
O altă idee care ne-a inspirat am găsit-o
aici , dar noi am adaptat-o puţin în sensul că am folosit o cutie pe care am lipit un pinguin. I-am tăiat gura atât cât să încapă peştii pe care i-am laminat. Am folosit un zar pentru a afla câţi peşti doreşte pinguinul la cină. L-am hrănit introducând atâţia peşti în gura pinguinului, câţi indica cifra de pe zar. Faptul că am dramatizat scena pinguinului înfometat şi că i-am dat replici amuzante pe mai multe tonuri, au atras-o să interacţioneze cu pinguinul şi să îi facă pe plac, hrănindu-l până nu mai puteau nici unui nici altul!
Acum că am terminat oficial cu activităţile de iarnă, ne dăm cojoacele jos şi aşteptăm primăvara!
Comentarii
Trimiteți un comentariu