Minunea sunetelor
Mi-e tare greu să descriu sentimentele care mă încearcă: mulţumire, bucurie, teamă, încredere, neîncredere...toate deodată, ca o avalanşă. Deja unii mă suspectează că aş pune-o să facă ceva forţat sau îmi amintesc că " e prea devreme". Încerc să mă liniştesc şi să mă bucur din plin de această minune în derulare. Când am citit "Descoperirea copilului" de Maria Montessori am primit cu mare neîncredere capitolul în care descria cum se manifestă acest interes spontan al copilului de a scrie şi de a citi. Am vorbit apoi cu o foarte bună prietenă, educatoare în sistemul Montessori, care mi-a confirmat că "e pe bune", e real. Dar să vezi derulându-se acest proces este, pentru mine cel puţin, un privilegiu neaşteptat.
Vă mărturisesc că nu sunt încă pregătită cu materiale potrivite, nici litere tactile, nici litere detaşabile, nici cărţi cu alfabetul...Elisa nu cunoaşte încă toate literele alfabetului, e familiarizată puţin cu literele numelui său şi alte câteva care i-au sunat ei bine.Am salvat de-a lungul timpului idei şi diverse materiale printabile dar trebuie să le caut temeinic prin foldere.Până una alta, folosesc ce am la îndemână şi ce am mai primit. Următoarele postări vor urmări acest proces...sper să reuşesc să mă aduc şi să las emoţiile la o parte (da, chiar am emoţii!)
În trecut, am lucrat tangenţial cu o doamnă logoped minunată, Ana Stoica, o femeie deosebită de la care am învăţat cum se face analiza fonematică a unei propoziţii sau jocul sunetelor, cum îl numim noi. Pe această cale îi mulţumesc pentru exemplul frumos pe care mi l-a dat în ceea ce priveşte abordarea cu dragoste, naturaleţe şi încredere a oricărui copil!
De obicei, se trasează o linie care reprezintă propoziţia (iniţial i se poate prezenta o imagine cu un obiect sau o situaţie în legătură cu care trebuie să construiască o propoziţie de "x" cuvinte) căreia i se pune punctul pentru a-l obişnui pe micuţ cu acest aspect. Se marchează cuvintele ca nişte cercuri. Se alege apoi unul din cuvinte în interiorul căruia silabele se reprezintă ca nişte dreptunghiuri. În fiecare silabă, sunt desenate cerculeţe mici pentru fiecare sunet auzit. Eventual, se poate cere ca cerculeţele reprezentând anumite sunete să fie evidenţiate cu o anume culoare. Toate astea merg perfect pe o tablă de care noi nu dispunem. Oricum, fetiţa mea e la vârsta la care să atingă un lucru este mai interesant decât să mă urmărească pe mine trasând scheme iar varianta ca ea să traseze această schemă iese din discuţie fiindcă realizarea ei ar fi o sarcină în sine la care s-ar concentra mai mult decât la scopul principal. Aşa că, am ales să îmbrac în fetru fâşii de carton dublu de 10x50cm pe care le păstrasem de la cutiile în care a fost livrată mobila. Am folosit pistolul de lipit pentru a fixa fetrul de carton. Aceasta este reprezentarea propoziţiei. În fetru roz am îmbrăcat dreptunghiuri mai scurte sau mai lungi pentru a reprezenta cuvintele. Pentru silabe am ales să folosesc făşii de fetru băţos, cea mai groasă variantă pe care o aveam la îndemână, iar pentru sunete nişte mărgeluţe plate de sticlă.
Pentru o variantă mai rapidă în care analizăm numai cuvintele, am aşezat pe o tavă "cuvintele", "silabele" şi "sunetele" împreună cu unele carduri din seturile de cărţi de joc de la Gama, aşa cum aţi observat mai sus.
Pentru o variantă mai rapidă în care analizăm numai cuvintele, am aşezat pe o tavă "cuvintele", "silabele" şi "sunetele" împreună cu unele carduri din seturile de cărţi de joc de la Gama, aşa cum aţi observat mai sus.
Pe curând!
Comentarii
Trimiteți un comentariu