Să hrănim veveriţa!

Bine v-am regăsit, dragii mei!

Chiar dacă pe blog revenim tot mai rar, în viaţa de zi cu zi lucrurile au un ritm foarte alert, săptămânile trec tot mai repede, parcă zboară. Lucrurile s-au schimbat în ultima vreme pentru familia noastră în sensul că Elisa, fetiţa cea mare, merge la grădiniţă acum. Am optat pentru un program scurt pentru că are încă nevoie să doarmă la amiază şi la grădiniţă face parte dintr-o grupă mixtă (3-6ani) fiind singura care mai doarme somnul de prânz încă. Aşa că o aduc acasă şi adoarme la mine în braţe, aşa cum nu a mai făcut până acum prea des, eu tot insistând să înveţe să adoarmă singură. Am ajuns la concluzia, după puţinii  ani de părinteală pe care îi am la activ, că sunt foarte binecuvântată să pot sta acasă cu fetele noastre! Şi vreau parcă să adun în mintea mea toate amintirile astea "pufoase": pupicii lor de noapte bună, căldura îmbrăţişării de după trezire, poveştile noastre, alinturile şi "secretele" rostite în şoaptă sub plăpumioară! Aşa că avem mult mai puţin timp pentru activităţi organizate, rutina noastră de după amiază incluzând o mică gustare, ieşit în parc, cina cu toată familia şi somn devreme (la 8 suntem în pat la citit poveşti). Deci, atunci când pregătesc o temă, nu facem totul într-o singură zi, aşa încât ce urmează să vă prezint mai jos am parcurs într-o săptămână, cu pauze, repetări şi noi prezentări.

1. Să hrănim veveriţa!

Dintr-o cutie de cereale  acoperită cu hârtie colorată am creat un adăpost pentru veveriţă. Am printat şi laminat o veveriţă care să arate cât mai realist. Am pus la dispoziţie hrană adevărată: nuci, castane şi ghinde. Jocul începe cu aruncarea zarului, copilul identifică cifra şi pune în farfuriuţă atâtea fructe câte indică zarul. Am mai făcut jocul acesta şi în  alte forme (Hrăneşte pinguinul flămând,aici ) şi am constatat  că funcţionează mai bine dacă, înainte de introduce fructele în gaura cutiei, copilul le pune împreună într-o farfurie fiindcă astfel mai fotografiază o dată imaginea a ceea ce înseamnă fizic două, trei sau cinci elemente.

Aici sunt materialele pe care le-am folosit pentru a improviza acest joc. Un sfat pentru voi: întăriţi  cu duck tape partea cutiei în care veţi contura gaura pe care copilul strecoară fructele. În felul acesta, cutia nu se rupe şi rezistă presiunilor la împingere. Având nişte nuci mai lunguieţe, până să îşi dea seama cum se pot introduce mai uşor, a forţat destul de mult orificiul, dar pentru că era întărit bine cu duck tape a rezistat minunat!

În final, cam aşa a arătat invitaţia noastră la joacă! 

2. Am conturat din hrana veveriţei, litera V având grijă să începem în sensul corect.

3. Veveriţa din frunze

Am găsit pe blogul Adrianei, câteva idei drăguţe despre veveriţe şi am ales-o pe aceasta. Am adunat împreună frunze de culoare blăniţei veveriţei şi le-am lipit pe corpul ei. Am adăugat un ochişor mobil care întodeauna face ca animăluţul să prindă viaţa şi am invitat-o să decupeze. Elisa a avut acum 5 luni un accident serios la degetul arătător, sora ei împingând-o când încerca să taie ceva. S-a ales cu 4 copci la degeţel şi o teamă mare de foarfecă, aşa că pentru ea e un progres mare că a acceptat "provocarea".

4. Colorat

În sfârşit a venit şi la noi vremea coloratului! Aici am colorat împreună, eu coada, şi ea corpul.

5. Sortat  de nuci şi castane pentru sora mai mică (un an şi 7 luni)

6. Vizită la căsuţa veveriţei din curtea noastră

Dimineaţa pe la 8-9 veveriţeţe din curtea noastră se joacă tare frumos, le-am tot observat şi "hăituit", dar azi le-am adus şi de mâncare (scuzaţi calitatea acestor poze, vă rog).

7. Poveste de seară

Fetiţele mele s-au trezit, aşa că ne întoarcem la treabă! Sper că v-au plăcut ideile noastre!