Învățarea limbilor străine- update

Acum un an am postat pe blog un articol în care exprimam opțiunile noastre în ceea ce privește învățarea limbilor străine. Pentru că am reușit să ne ținem cu strășnicie de hotărârile pe care le-am luat, progresele au venit în ritm constant și astăzi aș vrea sa fac un scurt update cu privire la stadiul la care sunt fetițele noastre: Elisa (4 ani și 9 luni) și Ema (2 ani și 9 luni).

Reamintesc, pe scurt, contextul nostru: în familie vorbim numai limba romană, deși eu și soțul meu foloseam regulat engleza ca ”limba a secretelor”, dacă era ceva de spus fără ca fetele să înțeleagă; fetele merg la o grădiniță de stat cu predare exclusivă în limba germană (3-4 ore pe zi); săptămânal, mergem la o biserică în care slujba se ține în limba engleză (inclusiv la timpul pentru copii).  Cu alte cuvinte, noi am optat pentru metoda contextuală în învățarea limbilor străine și voi detalia puțin mai jos ce înseamnă asta.

 În ceea ce privește cititul, citim zilnic în limba română și, la cerere, în limba engleză și germană. În limba română citim, mai ales, povestioare pentru copii, poeziile Luciei Muntean, dar și cărți pentru Elisa (am recitit de mai multe ori, câte unul-două capitole pe zi din Spărgătorul de nuci, Nils Holgerson, Aventurile lui Habarnam, Pollyanna, Isprăvile lui Guguță și Heidi, fetița munților).

În limba germană citim, mai ales, cărți tehnico-științifice, legate de interesele lor: cărți despre corpul uman, mijloace de transport, vulcani, animale marine, stare vremii, etc.

În limba engleză, avem mai multe ediții vechi de cărți foarte scurte folosite în școli pentru categoria de cititori începători (emergent readers).

Pentru că am observat un interes crescut al părinților de a introduce o limbă străină tot mai devreme în viața copiilor, aș vrea să reafirm că acest lucru nu este periculos, nici nu reprezintă o presiune pentru copil, atâta vreme cât totul decurge natural, cu răbdare și fără pretenții de a face spectacol din asta! Cum se poate realiza acest lucru? Există două metode consacrate și bine documentate:

1. Metoda OPOL (one parent, one language)

Într-o situație cu părinți care vorbesc limbi diferite, fiecare părinte vorbește doar pe limba lui nativă cu copilul, încă de la naștere. Acest tip de abordare funcționează în cazul oricărui adult care are contact regulat și consistent cu copilul numai într-o anume limbă. Poate fi vorba de o bonă sau de o bunică care au grijă de copil zilnic. Copilul interiorizează cele două limbi aproximativ egal și își dezvoltă în același timp auzul fonematic astfel încât să distingă și să poată emite mai târziu sunetele specifice fiecărei limbi, fără ca vreun accent să predomine. Ambele limbi cu considerate native. Pentru a învăța despre diferitele categorii de bilingvism, urmăriți această prezentare foarte populară.

Se întâmplă însă ca în familie să se vorbească o a treia limba, limba comună și atunci copilul o poate învăța și pe aceea, îmbinându-se astfel metoda OPOL cu cea contextuală.

2. Metoda contextuală

Această metodă este foarte des folosită de familiile care, așa ca noi, se mută în altă țară, dar doresc să își păstreze identitatea lingvistică. Specialiștii în educație recomandă  ca familiile să continue să vorbească limba maternă acasă pentru a lărgi spectrul de înțelegere al copilului și pentru a-i oferi stabilitate emoțională. Copilul are nevoie de o limbă în care să se simtă confortabil exprimându-și sentimentele mai puțin plăcute, de exemplu. Cu cât vocabularul de bază în limba maternă este mai bogat, cu atât mai ușor se realizează conexiunile pentru învățarea cuvintelor corespondente în cea de-a doua limbă. Ca să vă dau un exemplu practic: să spunem că, în limba maternă, copilul care este interesat de animale marine deține foarte multe cunoștințe. Din cauza vocabularului limitat, nu poate să le verbalizeze în a doua limbă. Dar, în situația în care este expus unei lecții, unui documentar sau lecturii unei cărți din același domeniu în a doua limbă, el va ști ce conexiuni să caute, ce termeni din aceeași familie de cuvinte sau din aceeași familie lexicală să urmărească. Cunoștințele anterioare îi vor orienta căutările după noi noțiuni.

Această metodă poate fi adaptată în o mulțime de feluri: mama poate vorbi în casă o limbă, în comunitate altă limbă și copilul învață cum e potrivit să i se adreseze în fiecare context. Sau, dimineața se învață într-o  limbă (în sistem homeschooling) și dupa amiază se comunică în altă limbă. Fiecare familie decide cum e mai bine. Important e însă să nu amestecăm cuvinte din două limbi în aceeași frază, să nu obosim copilul traducând mereu ce spunem, sau să sărim de la o limbă la alta în cursul aceleași conversații.

Eu am sesizat o stare de agitație și lipsă de control emoțional în astfel de situații. Se întâmplă des să avem musafiri care vorbesc în germană cu soțul și copiii, în engleză cu mine și eu să vorbesc română cu fetele. Era foarte obositor pentru fete să treacă într-un timp așa de scurt de la o limbă la alta. Așa că am decis să limitez vorbitul în engleză și română când avem musafiri și să dau prioritate limbii germane care să dea un ton sigur întregului context.

Se întâmplă adesea ca una din limbi să capete o pondere mai mare în limbajul expresiv al copilului, lucrul acesta depinzând de calitatea și cantitatea expunerii la una din limbi. Este importantă atunci consecvența și încercarea de a echilibra prin o vizită în țara natală sau organizarea de întâlniri de joacă cu copii care vorbesc aceeași limbă.

În final, iată nivelul la care suntem, ce plănuim să facem în următorul an și unde am vrea să ajungem în intervalul acesta:

1. Limba română

Elisa vorbește o  limbă română frumoasă,  într-un mod expresiv, cu o bogăție de termeni și chiar figuri de stil și expresii populare. Ema  a avut, până pe la 2 ani și 3-4 luni, o perioadă în care părea că nu va ajunge curând la nivelul de propoziții articulate. A ajutat-o foarte mult faptul că am venit în vacanță în România și a petrecut timp în care i s-a vorbit numai în limba română din toate direcțiile. Acum vorbește cursiv, a învățat chiar să pronunțe ”R” inițial și final în stil românesc!

Ne propunem să vorbim în continuare numai limba română acasă și să citim cărțile lor preferate. Jucăm jocuri pentru dezvoltarea vorbirii si a auzului fonematic ( eu spun una, tu spui  multe, găsim rime pentru cuvinte, alintăm cuvinte găsindu-le diminutivele, căutăm cuvinte care încep numai cu un anume sunet).

Elisa își dorește să citească în perioada asta și a început să își scrie listele de cumpărături singură:) Dacă își menține interesul, vom continua cu activitățile de citire în limba română.

Ema are nevoie de corectare în ceea ce privește exprimarea: spune des ” să  mănâncă” în loc de ” să mănânce” sau ”el” în loc de ”ea”. Elisa se exprimă folosind topica germană a frazei uneori, cu verbul la sfârsit sau substantivul și adjectivul inversate, încercăm să o corectăm discret și efectul dispare la o oră, două după ce vine de la grădiniță.

2. Limba germană

În ceea ce privește limba germană progrese au avut ambele fetițe. Educatoarele Elisei au evaluat-o pozitiv anul trecut. Ema abia a început grădinița, învață zilnic cuvinte noi, înțelege ce i se cere, se simte bine acolo emoțional, faptul că nu poate să vorbească nu o împiedică să-și iubească ”gupa si colegii ei”. Continuăm să citim acasă, la cerere, cărți în limba germană, potrivit nivelului lor de înțelegere și să ascultăm muzică pentru copii în această limbă. Aș fi foarte fericită  ca, într-un an, Elisa să poată să își exprime emoțiile mai adecvat în limba germană! În rest, am încredere că la grădiniță își va îmbogăți vocabularul frumos, mai ales că acum stă cu o oră în plus și exact în ora aceea vine o educatoare a cărei principală responsabilitate este aceea de a le citi copiilor.

3. Limba engleză

În ceea ce privește limba engleză, ne gândim să renunțăm la ea  ca ” limba secretă” dintre mine și soțul meu pentru că Elisa nu numai că ne înțelege, dar se exprimă și întreabă ce anume nu a înțeles din ce spuneam.  A început brusc, din punctul meu de vedere, prin luna aprilie a acestui an folosind direct propoziții: I don't like milk sau I want to play sau I cannot see you. Am avut o perioadă în care imi cerea să ne vorbim una alteia în engleză și am acceptat jocul ei.  Continuăm să citim, la cerere, cărți în limba engleză și îmi doresc să își însușească cuvintele pe categorii. Pentru că a învățat contextual, din conversații și cărți, fără flashcarduri sau tematic, ca la activitățile de engleză din grădinițe, nu are vocabularul organizat pe categorii. Am constatat că nu știe să numească unele culori sau unele părți ale corpului, dar e capabilă să folosească în propoziții corecte o mulțime de verbe care exprimă acțiuni!

Pe Ema vom continua să o expunem natural la limba engleză, adică în contextul în care ne întâlnim cu persoane vorbitoare de limbă engleză și o încurajez să participe la sesiunile de citit în engleză. Are deja câteva cărticele preferate în engleză și are jocuri de rol în care imită sunetele din această limbă. Nu știu la ce să mă aștept din partea ei. Voi rămâne disponibilă pentru oricând va dori mai mult, dar cu ea aș vrea să ma concentrez mai mult pe limba română în comunicare.

4. Alte limbi

Pentru că este cazul, datorită pasiunii Elisei pentru sunetele altor limbi, dar și datorită caracterului multicultural al orasului unde locuim (cei mai mulți prieteni ai noștri de aici vorbesc 2, 3 chiar 4 limbi), din când în când le expun pe fete  cântecelor în limba franceza (avem câteva cd-uri acasă), le pun desene animate în limba maghiară (Bobiță și Buburuză) și  urmărim împreună un curs de japoneză de pe youtube. Asta se întâmplă NUMAI ȘI NUMAI la cerere. Toate astea îmi confirmă interesul și curiozitatea Elisei pentru diversitate lingvistică și culturală. Ea vrea să afle nu numai cum vorbesc francezii sau japonezii dar si ce mănâncă sau cum se îmbracă. Sunt curioasă și eu în ce direcția va evolua această inclinație a ei.

Ați observat că nu am menționat nimic de aplicații ipad sau android. Noi nu folosim nici ipad, nici tabletă. Opțiunea ne aparține, însă citesc că acestea sunt benefice pentru progresul multor copii și cred că pot fi utile, dacă vă hotărâți să le încorporați. Noi avem destul acces gratuit la contexte cu vorbitori nativi în limbile în care cresc fetițele noastre și  le-am învățat pe fete de mici cu lectura cărților, deocamdată nu simt deloc nevoia de a introduce tehnologia, mai mult de 10-15 minute la desene animate o dată la două-teri zile zile.

Cam asta e progresul nostru în ultimul an! Voi reveni cu un nou update în 2017 sau, mai devreme, dacă se va petrece vreun salt spectaculos!

Jurnal de printese este și pe Facebook! Ne găsiți cu noi idei în fiecare săptămână, AICI.