Sărbătoarea mulțumirii în familie, ediția a treia

Încerc, de câțiva ani încoace, să marchez o zi mai specială în care să ne arătăm recunoștința pentru ceea ce avem din belșug. Am reușit în anii trecuți să leg momentul acesta de sărbătorirea Zilei Roadelor la Biserică sau de Thanksgiving Day alături de prieteni originari din Statele Unite și despre asta puteți citi AICI.
Dar anul acesta am simțit că aș vrea să fac ceva mai practic pentru fetițele mele.  Am pornit de la ideea că le e destul de greu să evoce motive de mulțumire reale așa că am hotărât că locul cel mai potrivit este casa noastră. 

Scopul meu a fost sa evidențiez faptul ca avem chiar tot ce e nevoie, dar și multe, multe alte lucruri în plus care ne aduc bucurie și pe toate le-am primit datorită grijii lui Dumnezeu pentru noi (și a Harului Său, asta a fost lecția mea :).

 

Am folosit crenguțe de la florărie pentru a crea un copăcel pe ale cărui frunze am scris motivele noastre de multumire. Aveam prin casa un set de frunze de toamnă  din carton pe care am dorit sa le folosesc pentru a da viață copacelului.   În bucătărie avem un colțișor special unde lipesc o imagine cu un verset din Scriptura  in fiecare luna, așa că ni l-am amintit: "Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile(...)." din epistola către credincioșii din Tesalonic 5,18.

Practic, ne-am plimbat din cameră în cameră cu copacelul nostru, am privit în jur și am scris (fiecare in limba și cu "alfabetul" lui) lucrurile pentru care vrem sa ii mulțumim lui Dumnezeu că ni le-a dat. Au mulțumit pentru ghetuțe și "toate produsele cu care facem de mâncare" pentru cărți, flori și rochițe, dar și pentru mami. Am lipit o frunză pe fiecare bilețel de multumire și apoi le-am așezat pe toate în copăcel. Am încheiat cu un scurt moment de rugăciune, de fapt, foarte scurt pentru ca nu mai aveau răbdare. 

Am așezat copacelul un sufragerie pentru a ne aminti să mai pomenim de el și plănuiesc să reciti zilele acestea două cărți din biblioteca lor care evocă mulțumirea: povestea despre corul Multumim din cartea Bach și Orga fermecată de Cristina Andone și  "Dumnezeu mă iartă, și eu te iert" a lui Max Lucado, o povestioară care are loc în contextul acestei sărbători. 

Voi cum marcați sărbătoarea recunoștinței la voi acasă?