Mergem la vanatoare de ursi - joaca senzoriala

Am vazut, de dimineata, o idee bazata pe cartea "Mergem la vanatoare de ursi", de Michael Rosen. Noi avem cartea atat in limba engleza, cat si in limba romana. Fetele prefera sa o citim in engleza pentru ca are un ritm anume si este foarte atractiva. In limba romana, cu toate eforturile, parca ne cam poticnim si, cum e vorba de ursi aici, nu vrem sa ne impleticim cumva!

Asa ca, am zis sa profitam de soarele minunat de azi si sa improvizam o carare senzoriala mergand pe urmele ursului din carte. 

In prima cutie am pus muschi si frunze, ca iarba inca nu a crescut la Berlin. Oricum, experienta senzoriala este una foarte placuta! 

Apoi am pus apa calduta in cadita de baie a lui Matei. 

Pentru ca a fost furtuna mare la Berlin zilele trecute, azi am adunat din parc un brat intreg de crengute pentru un proiect de primavara, dar am folosit cateva crengute, frunze uscate si conuri ca sa recream padurea. 

Pentru furtuna de zapada am folosit bucati de polistiren. Nu l-am maruntit prea tare fiindca stiu ca se electrizeaza si o sa am casa plina de el in urmatoarele zile, dar altceva mai potrivit nu am gasit pentru zapada. 

Initial, am uitat noroiul, deci, iata-l: un ghiveci lung si ingust cu pamant se flori!!! 

In final, pentru pestera am folosit o cutie mare de carton si un urs de plus pe care l-am trezit din hibernare (era la subsol impreuna cu alte plusuri pe cere le-am pus acolo toamna trecuta ca sa mai limitam numarul de jucarii). 

Cum ne jucam? 

Pur si simplu citim povestea si copiii, pe rand, petrec ceva timp cu talpile goale in fiecare din cutii, apoi fug in pat sub plapuma, fiindca asa e textul! 

Distractie maxima!!! 

Spor la joaca!