OUL

Suntem o familie care mănâncă (prea multe) ouă în tot felul de forme. Fetiţele sunt şi ele obişnuite mai ales cu omletele şi ouăle fierte, ouă ochiuri le fac mai rar! Aşa că m-am gândit să folosesc oul drept pretext pentru a petrece timp împreună. Am învăţat de unde vine oul, din ce e format şi cum se poate consuma şi am avut o mulţime de ocazii să exersăm activităţi de viaţă practică. Iată cum s-au desfăşurat activităţile noastre:

1. Am găsit o carte absolut minunată, cu explicaţii şi imagini pe înţelesul copiilor mici şi care a fost suportul nostru pentru această teme. Das Ei (Oul) din colecţia Meyers Kinderbibliotek. Îmi plac în mod deosebit paginile din folie transparentă care ilustrează interiorul oului, etapele formării puiului fiind uşor de înţeles pentru copiii mici, atât de uşor încât nepoţica noastră de 5 ani a ezitat, în naivitatea ei  de copil, când am servit-o cu ou fiert, întrebându-mă dacă nu cumva e vreun puişor înăuntru.

2. Prezentarea părţilor unui ou

Odată ce am aflat de unde vine oul, l-am explorat separând coaja şi apoi albuşul de gălbenuş. Le-am oferit ocazia să se joace în textura lipicioasă a gălbenuşului şi în cea a albuşului. Am numit părţile oului atât crud, cât şi fiert şi am observat care e tare şi care e moale, solid şi lichid.

3. Activităţi de viaţă practică

Fiindcă până acum nu aveam acasă, am cumpărat suporturi de ouă din ceramică pe care fetele le-au primit curioase. Le-am folosit pentru a exersa pusul mesei pentru micul dejun.  Şervetul este cusut cu drag şi primit în dar de la prietena mea cea mai bună care este educatoare la una din grădiniţele cu pedagogie montessoriană din Bucureşti. Elisa le foloseşte pentru a se obişnui natural cu locul paharului, al linguriţei şi al furculiţei.

Şi, bineînţeles, nu putea lipsi partea cu decojitul ouălor care le-a plăcut mult atât Elisei, cât şi verişoarei ei. Au avut răbdare să decojească şi s-au străduit să o facă bine!

Altă propunere pentru secţiunea de viaţă practică a fost baterea unui ou cu ajutorul telului. Am făcut o demonstraţie în care am explicat simplu cum susţinem castronul cu mâna stângă, prindem telul ca pe un creion gros şi rotim uşor pentru a amesteca albuşul cu gălbenuşul. I-am pus de asemenea la dispoziţie o cârpă pentru a şterge, atunci când e nevoie.

Pentru Ema am pregătit o activitate de transfer care, între timp, s-a transformat în gustare. Am folosit ouă de prepeliţă şi o lingură cu mâner gros.

De departe, ce i-a plăcut cel mai mult Elisei a fost să facă omletă cu mozzarela (numai asta aveam în frigider) pentru sora ei. A exersat spartul ouălor, folosirea telului, chiar şi amestecatul în tigaie, lucru pe care nu-l face niciodată decât dacă sora mai mică doarme!

 

3. Experiment: cum dispare coaja unui ou

Am realizat acest experiment de două ori, întrucât primul ou a fost sacrificat în timp ce îi era verificată elasticitatea şi nu a mai apucat să fie explorat de toate trei fetiţele care au participat iniţial.  Am folosit acest pretext pentru a face transferuri de lichide folosind  mai întâi o pipetă (o aveam de la un sirop) şi apoi seringa (una obişnuită, care se trage greu pentru Elisa şi una de Nurofen care se trage mai uşor, pentru Ema). Se întâmplă că după ce acoperiţi oul în oţet şi îl ţineţi la frigider 24 de ore, calciul din coaja oului este uşor, uşor eliberat de acidul acetic astfel că oul rămâne fără coajă. Pentru efect total, lăsaţi oul în frigider 48 de ore. Din păcate, am o poză doar la 24 de ore, când oul începuse să piardă din coajă şi se simţea membrana elastică în care rămâne oul. M-am inspirat de aici, dar de curând am văzut o prezentare detaliată pe un blog românesc.

 4. Lucru manual

Mi-am amintit de o oră de lucru manual din clasele primare în care am realizat, cu o doamnă  învăţătoare de la o clasă paralelă, puiuţi abia ieşiţi din ou. Mi-au plăcut atât de mult că am ţinut minte ideea până acum şi am pus-o în aplicare. Am lipit pe un carton dublu "paie" (dacă nu aveţi varianta din magazinele de Hobby, tăiaţi fâşii sau mototoliţi şi apoi lipiţi hârtie creponată) şi jumătăţi de coajă de ou fixându-le cu ajutorul pistolului de lipit. Elisa a rupt, mototolit şi pictat vată din ou şi le-am adăugat ochişori de plastilină şi cioculeţ. Si gata decorul!

Apoi, am folosit un carton de la cofragul de ouă (numai colţurile se pot decupa astfel), ochişori mobili şi o pană pentru a face un astfel de suport de ouă. Pentru acesta, m-am inspirat de aici.

5. Ştafeta cu ouă fierte

În zilele de iarnă, când nu putem să stăm aşa mult în parc, casa noastră se transformă în sală de sport. Încă nu am apucat să achiziţionăm o trambulină, dar păstrăm salteaua de la pătuţul de bebeluşul pentru sărit, rostogolit şi...ocolit. Pentru acest traseu au marcat cu duck tape un traseu cu două obstacole (un taburet se ocoleşte, pe saltea se urcă şi se coboară uşor). Am folosit o lingură mare de bucătărie şi ouă fierte, evident! Nu aş fi vrut să-mi dau singură de lucru curăţând mocheta! Chiar dacă pare prea simplu, a fost nevoie de multă concentrare! Înafară de asta, ştafetele aduc multă distracţie, dacă ar fi fost şi ouăle crude era şi mai bine, pentru ele!

 6. Truc: oul e fiert sau e crud?

Aici a fost o inspiraţie de moment, amintindu-mi în timp ce marcam traseul de ştafetă că mama m-a învăţat când eram copil cum să-mi dau seama dacă un ou e fiert sau nu. Elisa mi-a spus din start care e crud pentru că acela era mai rece...dar i-am acceptat ipoteza şi le-am arătat cum oul crud se roteşte mai încet şi mai puţin decât cel fiert. S-au distrat şi ele încercând să realizeze cu mâna mişcarea prin care faci un ou să se rotească.

7. Joc : "Cotcodac, cotcodac, o găină s-a ouat!"

Cred că am mai scris şi cu alte ocazii despre bucuria pe care o are Elisa atunci când îi povestesc lucruri din copilăria mea. La această temă mi-am amintit cum, atunci când eram la ţară la bunici, ne luam la întrecere cu fraţii mei care reuşeşte să ia primul oul din cuibar după ce s-a ouat găină! De prisos să vă spun de câte ori am alungat biata găină de pe cuibar înainte să se întărească coaja oului! Pornind de la această poveste, am creat un joculeţ cu un cuibar şi nişte ouă de aluat sărat întărite în cuptor (am reuşit să salvez numai 5, restul mi-au explodat în cuptor). Ne-am jucat un fel de v-aţi ascunselea care fetelor le place mult de tot!

  

       8. Invitaţie la numărat ouă de prepeliţă

10. Elemente grafice

Pentru prima fişă, pe care o puteţi descărca de acest site cu multe resurse, am exersat ovalul. Din păcate fişa e laminată, nu am fost inspirată să printez mai multe fără să laminez. Am ajuns la concluzia că e mai eficient pentru memoria motrică şi muşchii mâinii să îi pun la dispoziţie foaie de hârtie şi creion, decât foaie laminată şi Carioca, aceasta nu opune nicio rezistenţă, este greu de controlat, deci nu serveşte scopului! A doua fişă e desenată de mine şi are ca cerinţă exersarea unor modele în spaţiul delimitat de un oval.

 Sper că v-au plăcut ideile noastre, data viitoare vă aştept cu idei despre elefanţi, preferaţii Emei!

Elisa (3ani şi 11 luni, Ema 1 an şi 11 ani)