Pregătirea copilului pentru acceptarea fratelui/sorei mai mic(i)

De ceva timp în familia noastră a apărut un bebeluș. Unul adevărat! Surorile  mai mari încă se adaptează. Cea mai mare dintre ele este deosebit de grijulie și atentă, chiar mândră de fratele ei. Cea mai mică (3 ani) are atitudini ambivalente, ar vrea sa fie și ea alăptată și cere să fie luată în brațe tocmai când bebelușul e în brațele mele. L-ar înveli și i-ar da jucării câte vrea ea, numai să stea în pătuțul lui ”unde e locul lui bebe” .

Există, cred, puține cazuri de adaptare imediată perfectă și depinde mult și de vârsta la care apare fratele/sora mai mică. Orice vârstă ar avea, e important să acordăm atenție felului cum se simt frații mai mari atunci când apare un bebeluș în familie. Sunt câteva lucruri pe care le puteți încerca pentru a ușura tranziția și a-l pregăti pe copilul mai mare pentru venirea celui mic ÎNAINTE de a se naște. La noi au funcționat bine și le recomand cu încredere (vorbim despre diferențe de 2-3 ani între frați)!

1. Citirea unor cărți despre ce se întâmplă când vine pe lume un frate sau o soră

Cărțile pe care le avem noi conțin scenarii realiste în care copilul mai mare se poate regăsi ușor: bebelușul primește pătuțul celui mai mare, fratele mai mare devine furios când bebelușul stă numai în brațele mamei, dar apoi învață să se calmeze, sora mai mare își dorește o surioară, dar primește un frățior etc. Pe noi ne-au ajutat mult acest gen de cărți!

2. Discuții pe înțelesul copiilor despre cum arată și ce poate simți bebelușul în burtică.
Arătați copilului înregistrarea 3D de la ecografia morfofetală a bebelușului. Dacă aveți posibilitatea, oferiti-i șansă sa asculte bătăile inimii bebelușului sau arătați pe Youtube aspecte din viața intrauterină. Copiii mai mărișori vor aprecia că abordați aspectul acesta serios și ”științific”, ei sunt încântați când li se explică serios astfel de procese.
IMPORTANT: nu insistați prea mult dacă copilul nu este interesat și cereți-i permisiunea înainte de a-i arăta orice cu privire la bebeluș. În felul acesta, vă veți asigura de deplina lui  motivație și atenție de a urmări materialele pe care le-ați pregătit.

3. Pictură pe burtica mamei
Am  cumpărat culori care pot fi folosite pe piele și le-am testat înainte pentru a nu avea vreo surpriză, apoi le-am lăsat pe fete să mă deseneze pe burtică și am făcut poze. S-au distrat de minune și am reușit să avem o seara frumoasă în familie!

 4. Povestiți despre momentele în care se afla copilul mai mare în burtică, arătați-i poze, poate înregistrarea de la propria ecografie sau filmulețe din primele zile de viață. Important este să îi transmiteți mesajul că a fost și este un copil iubit, dorit și așteptat.

5. Tricouri personalizate sau insigne de soră/frate mai mare
Să îi oferi copilului un simbol al noului său statut îl va face mândru și (poate) îl va face să se simtă special. Eu am cumpărat un tip de hârtie pe care se poate imprima pe tricouri și am creat un logo cu numele lor și noul lor statut pentru ambele fetițe. Sunt foarte încântate să îl poarte și mai ales să spună tuturor că sunt surorile mai mari !

Hârtia specială pentru imprimat pe textile este de la Avery și o puteți găsi pe Amazon, aici, de exemplu. Se lucrează foarte ușor cu ea. Mai întâi printezi designul dorit având grijă se selectezi opțiunea Mirror la setările printerului. Cu fierul de călcat aplicat pe dosul colii se transferă imaginea pe tricou/alt material textil. IMPORTANT: vă sfătuiesc să folosiți o rolă de scame pentru a pregăti suprafața textilă înainte de a aplica designul, altfel vor rămâne urme inestetice pe tricou. Eu am cumpărat 6 coli de imprimat cu 6 euro și am plătit 2,5 euro pe  un tricou de bumbac bunicel, deci costul per tricou a fost de 3,5 euro, mult mai ieftin decât dacă plăteam să imprim tricoul undeva.

6. Pregătirea unui cadou pentru cel mic: un body simplu decorat de copilul mai mare,  un piaptăn sau o jucărie pentru cel mic. Noi am mers la un DM de unde Ema a ales prima cărticică  textilă a bebelușului iar Elisa o jucărie de plus care cântă suav când tragi de o sforicică cu inel. Am împachetat cele două cadouri și le-am așezat pe masa de înfășat a bebelușului. Când l-am adus acasă pe bebeluș, au venit și i-au oferit câte un cadou


La capitolul CE SĂ NU FACI pot să includ:

- inocularea fricii că i-ar putea face rău și interzicerea accesului în camera bebelușului (dacă nu există motive medicale);

- transferarea tuturor jucăriilor, hăinuțelor celui mai mic fără să discuți cu copilul mai mare despre asta.

- folosirea excesivă a lui ”tu ești acum mare, nu mai ai nevoie” sau ”tu esti acum mare, ar trebui să înțelegi”. Motivul pentru care ar trebui să eviți aceste fraze este acela că îl pune mereu în opoziție cu copilul mai mic și scopul nostru ar trebui să fie, mai degrabă acela de a căuta lucrurile comune între frați/surori.

- etichetarea copilului mai mare ca fiind ”gelos”. De cele mai multe ori, copilul nici nu este gelos, doar te cere pe tine, ca mamă, la fel de mult ca înainte să are nevoie de timp pentru a-și ajusta așteptările. Permite-i să facă asta treptat!

- forțarea copilului mai mare să renunțe la pampers sau la suzetă sau anumite jucării pe motiv că acum el nu mai e bebeluș concomitent cu perioada în care noul bebeluș acaparează toată atenția. Dimpotrivă, ne putem aștepta la un eventual regres pe care, dacă îl gestionăm calm, îl vom depăși curând.

Iată  și alte lucruri pe care încerc eu să le fac și care observ că sunt de ajutor:

Le ofer fetelor timpul meu, dar le spun frumos care sunt limitele mele, fără să încerc să le stârnesc mila, ci natural și ferm.  Dacă am o durere și nu mai pot să mă joc sau să stau într-o anume poziție, le comunic asta. Cel mai mult au suferit că nu le mai pot ridica în brațe. Le spun de fiecare dată că mi-ar plăcea tare mult să fac un anume lucru pentru /cu ele dar, din păcate, până mă vindec am durere și nu pot. Nu înțeleg de fiecare dată și sunt frustrate uneori de asta, dar face parte din viață să înveți să accepți limitele celuilalt!

Când bebelușul e liniștit sau când îl alăptez le citesc fetelor mai mari. Asta este benefic pentru toți trei!

Rudele și musafirii care au adus cadouri pentru bebeluș au inclus ceva micuț și pentru fetițe. Dacă nu se obișnuiește în familia sau în cercul vostru de prieteni, poate că ar trebui să luați în considerare să le spuneți acest lucru!

În măsura în care doresc, le implic în îngrijirea bebelușului, dar nu insist dacă nu doresc să facă ceva (să aducă un scutec sau să îi ude piciorușele când îi facem băiță). 

-Răspund în nume propriu și în numele bebelușului atunci când ele comunică cu el, totul devine ca un joc de rol și lor le place să primească feedback astfel!

Accept și încurajez apropierea fizica dintre ei, le permit să îl țină în brațe (asezate fiind pe pat, cu o pernuță sub braț sau sprijin de la mine), să îl pupe, să se prefacă că sunt alăptate la fel ca bebele. 

Dar după nașterea bebelușului scenariile sunt infinite! Important este să încercăm pe cât posibil să rămânem conectați și la nevoile copilului mai mare, chiar dacă în casă avem un ajutor  o bunică sau  o bonă în grijă căreia ar trebui să fie și să îl asigurăm pe copilul mai mare  de toată dragostea și grija noastră
Sunt curioasă, la voi ce strategii au funcționat?