Un alt fel de joc al liniștii

Cred că nu este adult din generația mea care să nu fi ”jucat”, măcar o dată, la școală sau la grădiniță nemilosul ”joc al liniștii”. Îmi amintesc și acum furnicăturile din mușchi pe care le aveam când eram obligați să stăm pe scăunel cu mâinile pe genunchi! Uitându-mă în urmă, îi pot vedea beneficiile, dar metoda mi se pare odioasă pentru că ajunge să fie folosită în exces, ori ca pedeapsă, ori ca mijloc de control atunci când educatorul sau învățătorul are alte treburi.

Mamă fiind, văd cât e de important să îmi învăț copiii să stea liniștiți în anumite contexte și cred că acest aspect se poate educa, ținând seama de particularitățile de vârstă ale copiilor și de nevoile lor specifice de mișcare. Cred că jocul linișrii poate fi jucat și fără îngrădirea completă a mișcării care este total împotriva nevoie fizice ale copiilor mici și care nu le aduce beneficii pe partea de concentrare. Dimpotrivă, tocmai pentru a se concentra, unii copii au nevoie de mișcare, vă poate spune asta orice terapeut ocupațional!

Totuși, de ce este important să practicăm jocuri de liniște în cadrul familiei? Iată doar câteva motive:
- îi învață pe copii respectul pentru ceilalți prin faptul că recunoaștem momentele de odihnă sau concentrare;
- îi învață pe copii respectul  și grija față de obiecte;
- le oferă încrederea că pot să reușească în ritmul lor;
- le oferă cadrul de a se concentra pentru a duce la bun sfârșit o sarcină, știind că au ocazia de a se corecta la nevoie, fără a primi reproșuri;
- îi învață pe copii obiceiul de a se retrage pentru a reflecta, a se autocalma, a se gândi sau a visa cu ochii deschiși! Câtă nevoie avem de toate acestea pentru a fi oameni echilibrați și fericiți!

Așa că, jucăm și noi ”jocul liniștii”, dar nu pe scăunel cu mâinile pe genunchi, ci sub alte forme, mai pline de sens pentru viața de zi cu zi:

1. Urcatul scărilor în liniște

Este important pentru cultura în care trăim să fim atenți și plini de considerație față de vecinii noștri, așa încât  urcatul scărilor cu pași de ”fulg de nea” , ”păpădie” sau de ”balerină”este un exercițiu important. Le dă voie copiilor să păstreze liniștea fără a-și restricționa corpul de le a face mișcare și, auzindu-se, se pot corecta atunci când pășesc mai vitejește.

2. Închisul ușilor și al sertarelor  cu minim de zgomot

Nu numai că astfel învață să aibă grijă de lucruri, dar senzația că au reușit să ducă la îndeplinire aceste sarcini le dă o satisfacție deosebită! Când ne pleacă cineva din casă, fetițele mele închid cu plăcere ușa în urma lor.

Cum am introdus această cerință?

- le-am spus că urmează să le arăt cum se închide ușa fără zgomot;
- am închis ușa fără a face zgomot, cu mișcări largi și lente (apăsat clanța, închis ușa, securizat cu palma pe ușă și toc fiindcă ușa noastră are nevoie de o mișcare în plus pentru a rămâne închisă);
- nu am vorbit deloc în timpul demonstrației;
- le-am oferit ocazia să încerce;

Când se întâmplă în contexte normale să facem zgomot atunci când închidem o ușă sau un sertar, ne spunem una alteia: ”Mai încearcă o dată!”. Dar acum, de cele mai multe ori, nu au nevoie să audă acest prompt fiindcă redeschid și închid ușa până sunt ele mulțumite de cât de grijuliu au făcut-o.

3. Mutatul unui scaun pe distanță scurtă

Avem două scaune mici de la masa lor de lucru de care este deseori nevoie în alte zone din casă (în fața oglinzii pentru pieptănat sau la bucătărie când îmi dau ajutor). Am folosit aceiași pași ca mai sus pentru a face demonstrația și cred că secretul este să rămâi consecvent cu așteptările pe care le ai de la copil, oferind, în același timp, un exemplu pozitiv în privința asta.

4. Așezatul cănii, paharului, farfuriei pe o masă, în liniște și cu grijă.

Avem în fiecare zi ocazia de a lucra la acest aspect pentru că fetițele mă ajută să pun și să adun masa la fiecare cină.

5. Momentul meu de liniște

Această idee am preluat-o de la grădiniță și am încorporat folosirea unei clepsidre de un minut. Un minut încă este mult pentru fetița noastră de trei ani să stea liniștită, dar e un exercițiu de care avem nevoie. În preajma Crăciunului, am folosit și o lumânare pentru a crea o atmosferă plăcută, neîncărcată de prea mulți stimuli. Până de curând am folosit un album cu picturile lui Monet pe care le foloseam ca pretext de observat în acel minut de liniște.

6. Rugăciune 

Avem, pe parcursul zilei, momente de rugăciune cu voce tare în care aș dori să le învăț să rămână cu ochii închiși și liniștite în timp ce se roagă o altă persoană, dar e foarte greu încă. Înainte de masă, de exemplu, folosesc melodia de la Frere Jacques pentru a cânta din ce în ce mai încet un cântecel ce ne aduce în atmosfera de rugăciune: ”We are praying, we are praying, Close your eyes, close your eyes. Put your hands together, put your hands together, Let us pray, let us pray. ”

Sper că nu v-am trezit amintiri prea neplăcute despre jocul liniștii și că veți lua în considerare să exersați jocurile liniștii cu copiii voștri dar într-o manieră plăcută și plină de sens pentru viața de zi cu zi!